August 10th, 2011 
Loredana Ce ne face sa dorim sa lucram pentru o anumita companie? Ce au in plus cei mai doriti angajatori fata de restul companiilor? Cat de reala este imaginea pe care ne-o facem despre un anumit angajator? Dar, mai ales, cat de completa?
Cu ceva timp in urma, scriam pe blog desspre numarul foarte mare al candidatilor care au aplicat pentru un job la KPMG, iar cineva comenta faptul ca la aceasta companiile salariile sunt mult mai mici decat la concurenta. Paradoxal, nu?
Pana la un punct, da. Si asta pentru ca majoritatea candidatilor nu sunt obisnuiti sa faca putin intelligence competitive inainte de a aplica sau chiar inainte de a se angaja intr-o companie, fie si doar in privinta pachetului salarial. Mai este si faptul ca, in general, « castiga » un numar mare de candidati acele companii care stiu sa « speculeze » dorinta tinerilor de a arde etapele de dezvoltare a carierei si de a ajunge in varf intr-un timp cat mai scurt.
Asa au aparut « prezentarile frumoase » in universitati, iar pana in 2008 era « la moda » denumirea pompoasa a joburilor. O simpla secretara era « assistant manager » desi doar facea cafea si raspundea la telefon. Iar cand angajatorii au realizat ca si la anunturi care cauta cu adevarat un assistent manager aplica intr-o proportie covarsitoare persoane care sunt departe de a indeplini cerintele, au avansat-o, prin numirea sa « office manager ». Evident, un office manager fara nici o persoana in subordine. Dar acesta este doar un mic detaliu, nu?
Criza financiara a venit cu scaderea salariilor, cea mai afectata categorie fiind tinerii, asadar, nevoia de “afirmare” a palit in fata nevoii financiare (din mtive evidente, daca ne gandim la piramida lui Maslow).
Cel mai ilustrativ exemplu este cazul unui amic, care are o terasa si care livreaza pranzul unor angajati din multinationale cu masina personala (un Saab) sau cu masina unuia dintre angajati (un Ford), motiv pentru care, multi dintre corporatisti ar fi foarte dispusi sa isi schimbe jobul (cel putin la nivel declaratv).
Evident ca aceasta « strategie » de employer branding nu este noua sau originala si este folosita mai tot timpul. Si eu, atuni cand m-am angajat, pe langa prezentarea frumoasa a companiei, am fost impresionata, mai ales, de hainele angajatilor care tineau prezentarea (prietenii stiu de ce).
Prelungirea crizei va schimba iarasi, in opinia mea, paradigma in employer branding, iar accentul va cadea pe stabilitatea locului de munca. Cum va fi promovat acest aspect? Ramane de vazut!
Posted in 
Tags: 
Ciao,
Reduci ingrozitor de mult conceptul de “intelligence competitive”, cel putin din ce am citit pana acum pe blog.
Te felicit pentru initiativa, mi-a placut mult de tine in unele articole.
Intrebare: in momentul cand iti dau seama ca ai luat-o pe un drum gresit profesional si simti ca ti s-ar potrivi mai multe domenii cum ar trebui sa evaluezi alegerea?!
Pai nu mi-am propus sa “educ” viitorii spioni ai Romaniei si nici macar viitorii angajati din departamentele de intelligence ale multinationalelor, ci doar sa dau cateva ponturi pentru a ajuta tinerii sa isi gaseasca jobul cu adevarat potrivit. Deci, putem vorbi despre o aplicabilitate “de baza” a tehnicilor de intelligence competitive.
Cat despre alegerea domeniului potrivit, cred ca trebuie sa pornesti de la o autoevaluare foarte riguroasa a intereselor, abilitilor, cunostintelor si, nu in ultimul rand, a valorilor si personalitatii tale. Un anumit interes poate fi realizat in mai multe moduri si tu trebuie sa alegi acel mod care ti se potriveste si care nu iti incalca valorile.