Probabil ca multa lume a urmarit cu interes scandalul Spiru Haret, transat, intr-un final, la Curtea de Apel Bucuresti.
Fie ca vorbim despre studentii actuali sau absolventi, care vroiau sa afle care va fi soarta lor, de parinti preocupati de viitorul copiilor lor, de cadre didactice ingrijorate ca isi vor pierde o parte din venituri sau,.pur si simplu, de oamni care inca mai sunt interesati de ce se intampla in Romania, toti au urmarit cu sufletul la gura acest “conflict”.
Evident ca, la final s-a dovedit a fi doar o incercare nereusita de a ne demonstra ca institutiile statului functioneaza, menita esecului inca din start. Oare cine si-ar fi imaginat ca va risca cineva sa piarda voturi de la aceste categorii (chiar daca doar 20% dintre ei, merg, efectv, la vot, conform statisticilor) pentru a castiga increderea celor implicati, intr-un fel sau altul, (doar???) in invatamantul de stat? Si asta… ca sa nu mai vorbesc de bani…
Normal ca este mult mai usor sa fabricam stiri de prima pagina, bazate pe sarade de 2 lei, decat sa ne uitam si noi in ograda altora, care au universitati cu traditie si sa incercam, efectiv, sa schimbam cate ceva.
Normal ca este mai usor sa blamam sistemul privat de invatamant, decat sa facem niste criterii eficiente de selectie a universitatilor care sa fie acreditate. Criterii la care, evident, sa fie supuse si universitatile de stat.
Evident ca este si vina univeristatilor, private sau de stat, deopotriva, care vor sa fie privite doar ca fabrici de bani de moment (ca vorba aia… o viata avem, nu? si… la ce ne-ar mai folosi Bentley-ul post mortem?) decat sa isi construiasca un renume. Astfel ca, desi avantajele recunoasterii internationale sunt multiple (inclusiv financiare), viata rectorilor, decanilor, etc sau a “patronilor” universitatilor private este mult prea scurta. Si merita traita la maxim, nu?
Iar cand, datorita bacalaureatului, universitatile particulare au ramas fara studenti, opozitia cauta, cu mare aplomb, solutii alternative.
Asadar, in aceste conditii…cred ca ar trebui sa fim fericiti daca vom ajunge macar printre primii in materie de productie agricola ecologica din UE. Pentru ca, adevaratele capacitati intelectuale pe care le-am mai avea, multe sau putine, cate or mai fi, sunt, oricum, preluate de universitati cu traditie de afara.