Intelligence, Workability and more.

Alba-neagra este sportul national al Romaniei. Mai ales alba-neagra cu documentele oficiale.

Faptul ca dispar documente clasificate nu prea mai mira pe nimeni, mai ales daca sunt declarate fara nici o problema „iremediabil pierdute”.

Insa, in Romania este posibil ca un document sa apara si sa dispara in functie de interee.

La ce ma refer? La o autorizatie de constructie eliberata de Andrei Chiliman, in calitatea sa de primar al sectorului 1.

In intampinarea formulata intr-un proces, Primaria mentioneaza in scris numarul acelei autorizatii. Pentru ca nu este afisata la sediu sau pe site-ul primariei, cum prevede legea, cine vrea sa ii afle continutul trebuie sa faca cerere. Raspunsul cererii? „Nu exista o autorizatie de constructie cu acest numar”.

Iar in urma unei proceduri prealabile conform legii contenciosului administrativ, autorizatia cu acel numar brusc, exista din nou, ba mai mult decat atat, primaria isi aminteste si ca exista un litigiu referitor la acea autorizatie! Evident ca, toate aceste documente in care se vorbeste despre respectiva autorizatie sunt semnate de catre Andrei Chiliman.

O sa va intrebati de ce toata aceasta mascarada. Simplu! Pentru ca autorizatia in cauza a fost eliberata fara respectarea legii, iar Andrei Chiliman viseaza ca, daca nu elibereaza copii dupa ea, nu va mai fi contestata in instanta.

Insa, visul s-ar putea sa i se transforme in cosmar!

Poate exista ceva mai neprofesionist decat o ordonanta de scoatere de sub urmarirea penala, pronuntata in pofida faptului ca exista indicii temeinice de savarsire a faptei, iar faptuitorul are o „atitudine procesuala” care „conduce la aceasta solutie”, desi… a negat fapta, fara insa a combate probele care il incriminau? Evident ca da… doar traim in Romania!

Saptamana trecuta prezentam continutul unei ordonante de scoatere de sub urmarirea penala, care, privita in individualitatea sa, din punctul meu de vedere este halucinanta. Evident ca, daca o punem in context, pare cel mai firesc lucru din lume.

Inarmata cu foarte mult „tupeu” am facut plangere la procurorul ierarhic superior impotriva acelei ordonante, aratand urmatoarele: 

„Consider ca motivatia, conform careia « fata de varsta invinuitului la data savarsirii faptei, atitudinea acestuia ulterior acestui moment, achitand prejudiciul cauzat partii vatamate, lipsa antecendentelor penale, perioada mare de timp care s-a scurs de la sesizarea faptei, se apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b’ din c.p.p., existand posibilitatea indreptarii invinuitului fara a i se aplica vreo pedeapsa » este cel putn neavenita, din urmatoarele considerente:

1. In privinta varstei invinuitului, trebuie retinut faptul ca acesta era MAJOR in momentul savarsirii faptei si, de asemenea, nu au fost depuse la dosar documente care sa demonstreze o eventuala inabilitate psihica a acetuia. Mai mult decat atat, aceasta inabilitate ar fi incompatibila cu actuala calitate a invinuitului, respectiv calitatea de student. De asemenea, daca legiuitorul ar fi intentionat sa inlature raspunderea penala si pentru alte categorii de varsta in afara MINORILOR CU VARSTA DE PANA LA 14 ANI ar fi mentionat expres acest lucru in lege. Or, in conditiile in care, in momentul savarsirii faptei invinuitul nu era nici macar minor, aceasta motivatie nu poate fi retinuta.

2. In privinta atitudinii faptuitorului ulterior savarsirii faptei, procurorul a retinut doar « achitarea prejudiciului cauzat partii vatamate ». Chiar si in privinta acestui aspect, trebuie retinut faptul ca procurorul a facut aceasta PRESUPUNERE in mod eronat si total nesustenabil, neavand la baza nici o declaratie a mea care sa confirme acel lucru.

Sunt constienta de faptul ca, la facultatea de drept nu se face decat un singur semestru de economie (si asta la Universitatea Bucuresti !!!!!) insa nu consider ca este necesar un doctorat in economie pentru ca un procuror sa realizeze ca o suma achitata 3 (TREI !!!) ani mai tarziu nu semnifica recuperarea prejudiciului, din simplul motiv ca, intr-o societate capitalista, banii sunt purtatori de DOBANDA. Iar daca mai luam in calcul si daunele morale, tinand cont de faptul ca eu ma constituisem si ca parte civila, aceasta motivatie este… total neancorata in realitate.

De asemenea, atitudinea ulterioara a faptuitorului trebuie evaluata in mod GLOBAL, or, in paragraful anterior in care sunt enumerate aceste motive neavenite, stimabila doamna procuror admite faptul ca paratul a dat o declaratie mncinoasa. In nici o tara civilizata, nici un procuror nu cred ca si-ar putea pune macar problema ca un invinuit se poate “indrepta” in conditiile in care nu a indeplinit nici macar conditia minimala a recunoasterii propriei vinovatii.

3. Lipsa antecedentelor penale , in conditiile unui sistem judiciar care propune netrimiterea in judecata pe motive precum cele din rezolutia atacata si considera ca o persoana care nici macar nu isi recunoaste vina, se poate indrepta fara nici o pedeapsa, nu reprezinta nici o garantie, asadar, din punctul meu de vedere, aceasta circumstanta ar trebui sa fie CEL MULT o circumstanta atenuata in procesul de individualizare al pedepsei.

4. Perioada mare de timp care s-a scurs de la sesizarea faptei este, din punctul meu de vedere, consecinta directa a faptului ca magistratii sunt exonerati de orice raspundere de catre statul roman. Or, daca unt nevoita ca, din impozitele platite de mine, sa accept ca statul sa suporte « erorile » judiciare pentru care Romania este condamnata la CEDO, nu sunt dispusa sa accept si sa fiu prejudiciata in mod direct de ineficienta unor angajati ai statului

5. Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionez si superficialitatea cu care a fost facuta urmarirea penala. Astfel, desi s-a constatat ca invinuitul a primit bani in aceea perioada de la mai multe persoane, acestea nu au fost audiate, in ciuda faptului ca este vorba despre o infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare DIN OFICIU. In mod cert, daca s-ar fi procedat la audierea lor, nu s-ar mai fi putut pune problema lipsei pericolului social, mai ale pentru ca invinuitul a savarsit fapta printr-un mijloc de comunicare in masa, tocmai pentru a-si asigura « succesul » in identificarea cat mai multor persoane pe care sa le insele.

De asemenea, daca s-ar fi cerut si punctul de vedere al companiei COSMOTE, este foarte probabil ca s-ar fi ajuns la inselaciune cu consecinte deosebit de grave. ”

Am omis chestiunile „pur tehnice”, bazate excluiv pe litera legii, din dorinta de a patra acet articol pe inteleul oricui, chiar daca nu are tudii juridice.

La aceasta plangere, raspunsul prim-procurorului Dan Nicolae Chiujdea a fost urmatorul:

„In plangerea impotriva solutiei dispuse in cauza, partea vatamata a invocat motive de nelegalitate, sustinand in esenta ca fapta invinuitului prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni astfel incat in mod gresit s-a retinut incidenta disp. art. 18¹ c.pen.

In urma examinarii dosarului, a solutiei dispuse si a plangerii formulate, apreciem ca aceasta este neantemeiata si urmeaza a fi respinsa ca atare pentru urmatoarele considerente:

Solutia atacata este legala si temeinica in raport de actele premergatoare efectuate.

In mod corect au fost aplicate in cauza dispozitiile art. 18¹ c.pen. in raport de circumstantele personale ale invinuitului, cuantumul prejudiciului produs prin fapta acestuia, atitudinea sa procesuala, s.a.m.d. ”

Deci ce spune domnul prim-procuror? NIMIC! Trebuie sa il credem pe cuvant ca solutia este legala si temeinica, chiar daca nu prea spune si de ce! Tot ce observ eu este ca nu isi asuma raspunderea pentru aceasta, dat find faptul ca, desi solutia data de procurorul de caz este „apreciata in grup” (n.a.: formularea „apreciem” este incompatibila cu persoana I-a singular, prezumand ca domnul prim-procuror stie gramatica limbii romane… evident, facand abstractie de absenta muuultor virgule din rezolutia sa”, este totusi semnata de domnul Dan Nicolae Chiujdea, care, oricat de autosuficient si-ar fi, ramane totusi o singura persoana!

Cand au aparut cartelele Cosmote cu 2.000 de minute au aparut imediat si sute de anunturi de vanzare a acestora pe internet, ca urmare a faptului ca numarul lor era mult mai mic, comparativ cu cererea.

Impotriva unuia dintre acesti « vanzatori » (nu are rost sa ii dau numele pentru ca fapta sa pare una minora, avand in vedere ce voi relata in continuare) s-a facut in acea perioada o plangere penala. Dupa 4 ani, Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 nu a reusit sa audieze partea vatamata, celelalte persoane care ii virasera acestuia bani in cont sau reprezentantii companiei Cosmote (care, imi place mie sa cred, nu ar consimti asa ceva nici macar tacit).

Urmarea? Doamna procuror Nita Oana Raluca a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a invinuitului. Pana acum, nimic spectaculos. Insa motivarea este, cu siguranta, demna de un scenariu al unui film cu si pentru persoane cu un IQ sub 50. Pentru ca nu vreau sa fiu egoista, o redau integral:

« Prin rezolutia din data de 8.09.2009 (n.a.: la 3 ani de la depunerea plangerii penale, insotita de probe), confirmata la aceeasi data, a fost inceputa urmarirea penala impotriva sus-numitului pentru savarsirea infractiunii prev de art. 215 al. 1, 2 si 3 c.pen., constand in aceea ca, in luna martie 2006 a postat un anunt pe internet prin care a indus-o in eroare pe partea vatamata cu privire la faptul ca detine 23 de cartele Cosmote pe care doreste sa le instraineze contra sumei de 900 de lei, suma platita de partea vatamata in contul invinuitului, fara a mai primi de la acesta bunurile achizitionate.

Cu ocazia audierii, invinuitul a aratat ca nu detinea la momentul postarii anuntului decat doua cartele telefonice, fapt adus la cunostinta partii vatamate, declaratia sa aparand ca nesincera, in conditiile in care partea vatamata a platit suma de 900 de lei in contul indicat de invinuit. De altfel, declaratia sa este contrazisa si de declaratia partii vatamate (n.a.: din momentul depunerii plangerii penale, la IGP) care a aratat ca invinuitul i-a comunicat faptul ca ii va livra cele 23 de cartele dupa ce va plati contravaloarea acestora.

Insa, fata de varsta invinuitului la data savarsirii faptei (n.a. : era major), atitudinea acestuia ulterior acestui moment (n.a.: nerecunoasterea vinovatiei, desi probe concludente il incriminau, asa cum chiar doamna procuror constata), achitand prejudiciul cauzat partii vatamate (n.a.: cei 900 de lei, dupa 4 (PATRU !!!!) ani, partea vatamata neavand posibilitatea sa se constituie ca parte civila si sa ceara eventuale daune sau actualizarea sumei in faza de urmarire penala), lipsa antecedentelor penale (n.a.: ca si cand asta ar mai constitui vreo garantie, in conditiile justitiei mioritice), perioada mare care s-a scurs de la sesizarea faptei (n.a : asta e cea mai tare si cu siguranta va trezi interesul comisarului european pe justitie si judecatorilor CEDO, pentru ca, la cum se misca justitia romana… practic si-ar pierde utilitatea daca asa ceva ar putea constitui, conform legii, un motiv de scoatere de sub urmarire penala), se apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b¹ din c.p.p., existand posibilitatea indreptari invinuitului fara a i se aplica vreo pedeapsa. »

Cum vi se pare? Mie mi se pare ca « institutiile statului isi fac datoria si vegheaza la siguranta noastra ». Eu zic sa dormim linistiti si sa platim in continuare salariile procurorilor. Ca doar le merita cu prisosinta…

Inchei cu o intrebare: credeti ca nu se poate mai rau de atat?