Archive for the ‘Justice craps’ Category

Executarile silite, intre interese mioritice si realitatea juridica

Valul executarilor silite a inceput in 2009, iar in 2010 aproape ca puteam vorbi de un tzunami. Trendul continua, iar aprecierea francului elvetian si realitatea economica din Romania nu ne indreptatesc sa consideram ca se va schimba ceva in urmatorii ani. Cum protejeaza legea un om care nu isi mai poate achita ratele? IN NICI UN FEL! De ce spun asta ? Citeste acest articol si vei afla!

Pentru a intelege ce se intampla in prezent, cred ca se impune o succinta evocare a evolutiei legislative in domeniul executarilor silite.

Codul de procedura civila prevedea obligatia incuviintarii exectarii silite de catre instanta. Aceasta pana la aparitia legii 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, care a modificat art. 3731 c.p.civ., scotand obligativitatea incuviintarii instantei si, practic, lasand aprecierea legalitatii acesteia la latitudinea executorului judecatoresc.

Chiar la inceputul maratonului executarilor silite, prin decizia 458 din 31.03.2009, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3731 asa cum fusese modificat prin legea 459/2006, impunand revenirea la forma initiala a codului de procedura civila, astfel, fiind din nou obligatorie incuviintarea de catre instanta a executarii silite.

Asa a aparut OUG 42/2009 de modificare a codului de procedura civila, fiind modalitatea prin care Guvernul a inteles sa puna in acord legislatia cu decizia Curtii Constitutionale.

In luna februarie a acestui an, Camera Deputatilor a initiat un proiect de lege pentru respingerea OUG  42/2009, lege care a fost adoptata cu 276 de voturi « pentru »! Iar pentru fanii sintagmei « propaganda portocalie » (a se vedea articolul despre Andrei Chiliman) si tot ceea ce sta in spatele ei, consider necesar sa precizez faptul ca numarul total de deputati este de 334 (deci se pare ca doar cei absenti nu au fost de acord cu aceasta lege, asta daca presupunem ca nimeni nu a votat cu doua cartele si nu suntem naivi sa consideram ca prezenta la vot a fost de 100%), din care « puterea » are putin peste jumatate!

Senatul este camera decizionala, insa, chiar daca va fi adoptata si de Senat, aceasta lege nu va produce efecte juridice (INCA !!), deoarece continutul art. 3731 a fost deja modificat, in sensul obligativitatii incuviintarii de catre instanta a executarii silite, prin legea 202/2010. Nu cred insa ca deputatii s-ar fi grabit sa initieze o lege de respingere a OUG 42/2009 fara motiv, mai ales ca aceasta ordonanta fusese deja abrogata tacit de legea 202/2010.

Mare pacat ca, prin ridicare de deget, cei 276 de deputati care au votat legea de respingere a OUG 46/2009 nu au putut fi informati ca gestul lor nu are efect si ca, de fapt, ar trebui sa modifice legea 202/2010 pentru a se exclude din nou controlul judiciar al executarilor silite! Insa, niciodata nu este prea tarziu !

Iar convingerea mea este intarita si de faptul ca Guvernul si-a asumat explicit fata de FMI angajamentul de a « retine de la promovare unele acte legislative care ar submina disciplina in materie de creditare », motiv pentru care a fost retrasa din Camera Deputatilor legea falimentului personal (nu voi comenta aici despre constitutionalitatea acestui fapt), dupa ce fusese promovata cu surle si trambite chiar de catre partidul de guvernamant si adoptata tacit in Senat. Aceasta, in timp ce Irlanda, o tara « aflata pe marginea prapastiei » si comparativ cu care Romania se considera « stabila din punct de vedere macroeconomic », a decis relaxarea legislatiei falimentului personal, incluzand acest pachet de masuri si in acordul cu FMI si Comisia Europeana!

Nu inteleg insa care este miza inlaturarii controlului judiciar, avand in vedere ca cererile de incuviintare a executarii silite sunt admise pe banda (peste 99% dintre ele!).

In acest context, mie mi-a fost admisa o contestatie la executare si desfiintate toate actele de executare pentru ca acea creanta nu indeplinea conditiile legale pentru a putea fi executata.

O sa spuneti ca daca nu ar fi fost o creanta certa, lichida si exigibila nu ar fi trebuit sa fie incuviintata cererea de executare silita. TEORETIC asa este! Dar cum, pe noi, romanii, practica ne omoara, am ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 3731 al. 2 si art. 3731 al. 5, exceptii care, in mod  surprinzator au fost admise de instanta, urmand a ajunge curand la Curtea Constitutionala.

Daca eu ma descurc sa combat abuzurile unui executor judecatoresc, marea majoritate a oamenilor nu pot spune acelasi lucru (numarul celor pe care i-am vazut plangand pe la usa serviciului de executari silite a Judecatoriei sector 1 imi confirma acest lucru) si consider ca acesti oameni au macar dreptul de a se apara inca din faza incuviintarii executarii silite! Sa speram ca, in ziua in care Curtea Constitutionala va judeca exceptiile, astrele vor fi aliniate favorabil!

Sa semnezi precum primarul… intre mit si interesele dambovitene

Alba-neagra este sportul national al Romaniei. Mai ales alba-neagra cu documentele oficiale.

Faptul ca dispar documente clasificate nu prea mai mira pe nimeni, mai ales daca sunt declarate fara nici o problema „iremediabil pierdute”.

Insa, in Romania este posibil ca un document sa apara si sa dispara in functie de interee.

La ce ma refer? La o autorizatie de constructie eliberata de Andrei Chiliman, in calitatea sa de primar al sectorului 1.

In intampinarea formulata intr-un proces, Primaria mentioneaza in scris numarul acelei autorizatii. Pentru ca nu este afisata la sediu sau pe site-ul primariei, cum prevede legea, cine vrea sa ii afle continutul trebuie sa faca cerere. Raspunsul cererii? „Nu exista o autorizatie de constructie cu acest numar”.

Iar in urma unei proceduri prealabile conform legii contenciosului administrativ, autorizatia cu acel numar brusc, exista din nou, ba mai mult decat atat, primaria isi aminteste si ca exista un litigiu referitor la acea autorizatie! Evident ca, toate aceste documente in care se vorbeste despre respectiva autorizatie sunt semnate de catre Andrei Chiliman.

O sa va intrebati de ce toata aceasta mascarada. Simplu! Pentru ca autorizatia in cauza a fost eliberata fara respectarea legii, iar Andrei Chiliman viseaza ca, daca nu elibereaza copii dupa ea, nu va mai fi contestata in instanta.

Insa, visul s-ar putea sa i se transforme in cosmar!

Sa comiti infractiuni este rentabil oriunde in lume. In Romania este si „legal si temeinic”!

Poate exista ceva mai neprofesionist decat o ordonanta de scoatere de sub urmarirea penala, pronuntata in pofida faptului ca exista indicii temeinice de savarsire a faptei, iar faptuitorul are o „atitudine procesuala” care „conduce la aceasta solutie”, desi… a negat fapta, fara insa a combate probele care il incriminau? Evident ca da… doar traim in Romania!

Saptamana trecuta prezentam continutul unei ordonante de scoatere de sub urmarirea penala, care, privita in individualitatea sa, din punctul meu de vedere este halucinanta. Evident ca, daca o punem in context, pare cel mai firesc lucru din lume.

Inarmata cu foarte mult „tupeu” am facut plangere la procurorul ierarhic superior impotriva acelei ordonante, aratand urmatoarele: 

„Consider ca motivatia, conform careia « fata de varsta invinuitului la data savarsirii faptei, atitudinea acestuia ulterior acestui moment, achitand prejudiciul cauzat partii vatamate, lipsa antecendentelor penale, perioada mare de timp care s-a scurs de la sesizarea faptei, se apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b’ din c.p.p., existand posibilitatea indreptarii invinuitului fara a i se aplica vreo pedeapsa » este cel putn neavenita, din urmatoarele considerente:

1. In privinta varstei invinuitului, trebuie retinut faptul ca acesta era MAJOR in momentul savarsirii faptei si, de asemenea, nu au fost depuse la dosar documente care sa demonstreze o eventuala inabilitate psihica a acetuia. Mai mult decat atat, aceasta inabilitate ar fi incompatibila cu actuala calitate a invinuitului, respectiv calitatea de student. De asemenea, daca legiuitorul ar fi intentionat sa inlature raspunderea penala si pentru alte categorii de varsta in afara MINORILOR CU VARSTA DE PANA LA 14 ANI ar fi mentionat expres acest lucru in lege. Or, in conditiile in care, in momentul savarsirii faptei invinuitul nu era nici macar minor, aceasta motivatie nu poate fi retinuta.

2. In privinta atitudinii faptuitorului ulterior savarsirii faptei, procurorul a retinut doar « achitarea prejudiciului cauzat partii vatamate ». Chiar si in privinta acestui aspect, trebuie retinut faptul ca procurorul a facut aceasta PRESUPUNERE in mod eronat si total nesustenabil, neavand la baza nici o declaratie a mea care sa confirme acel lucru.

Sunt constienta de faptul ca, la facultatea de drept nu se face decat un singur semestru de economie (si asta la Universitatea Bucuresti !!!!!) insa nu consider ca este necesar un doctorat in economie pentru ca un procuror sa realizeze ca o suma achitata 3 (TREI !!!) ani mai tarziu nu semnifica recuperarea prejudiciului, din simplul motiv ca, intr-o societate capitalista, banii sunt purtatori de DOBANDA. Iar daca mai luam in calcul si daunele morale, tinand cont de faptul ca eu ma constituisem si ca parte civila, aceasta motivatie este… total neancorata in realitate.

De asemenea, atitudinea ulterioara a faptuitorului trebuie evaluata in mod GLOBAL, or, in paragraful anterior in care sunt enumerate aceste motive neavenite, stimabila doamna procuror admite faptul ca paratul a dat o declaratie mncinoasa. In nici o tara civilizata, nici un procuror nu cred ca si-ar putea pune macar problema ca un invinuit se poate “indrepta” in conditiile in care nu a indeplinit nici macar conditia minimala a recunoasterii propriei vinovatii.

3. Lipsa antecedentelor penale , in conditiile unui sistem judiciar care propune netrimiterea in judecata pe motive precum cele din rezolutia atacata si considera ca o persoana care nici macar nu isi recunoaste vina, se poate indrepta fara nici o pedeapsa, nu reprezinta nici o garantie, asadar, din punctul meu de vedere, aceasta circumstanta ar trebui sa fie CEL MULT o circumstanta atenuata in procesul de individualizare al pedepsei.

4. Perioada mare de timp care s-a scurs de la sesizarea faptei este, din punctul meu de vedere, consecinta directa a faptului ca magistratii sunt exonerati de orice raspundere de catre statul roman. Or, daca unt nevoita ca, din impozitele platite de mine, sa accept ca statul sa suporte « erorile » judiciare pentru care Romania este condamnata la CEDO, nu sunt dispusa sa accept si sa fiu prejudiciata in mod direct de ineficienta unor angajati ai statului

5. Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionez si superficialitatea cu care a fost facuta urmarirea penala. Astfel, desi s-a constatat ca invinuitul a primit bani in aceea perioada de la mai multe persoane, acestea nu au fost audiate, in ciuda faptului ca este vorba despre o infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare DIN OFICIU. In mod cert, daca s-ar fi procedat la audierea lor, nu s-ar mai fi putut pune problema lipsei pericolului social, mai ale pentru ca invinuitul a savarsit fapta printr-un mijloc de comunicare in masa, tocmai pentru a-si asigura « succesul » in identificarea cat mai multor persoane pe care sa le insele.

De asemenea, daca s-ar fi cerut si punctul de vedere al companiei COSMOTE, este foarte probabil ca s-ar fi ajuns la inselaciune cu consecinte deosebit de grave. ”

Am omis chestiunile „pur tehnice”, bazate excluiv pe litera legii, din dorinta de a patra acet articol pe inteleul oricui, chiar daca nu are tudii juridice.

La aceasta plangere, raspunsul prim-procurorului Dan Nicolae Chiujdea a fost urmatorul:

„In plangerea impotriva solutiei dispuse in cauza, partea vatamata a invocat motive de nelegalitate, sustinand in esenta ca fapta invinuitului prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni astfel incat in mod gresit s-a retinut incidenta disp. art. 181 c.pen.

In urma examinarii dosarului, a solutiei dispuse si a plangerii formulate, apreciem ca aceasta este neantemeiata si urmeaza a fi respinsa ca atare pentru urmatoarele considerente:

Solutia atacata este legala si temeinica in raport de actele premergatoare efectuate.

In mod corect au fost aplicate in cauza dispozitiile art. 181 c.pen. in raport de circumstantele personale ale invinuitului, cuantumul prejudiciului produs prin fapta acestuia, atitudinea sa procesuala, s.a.m.d. ”

Deci ce spune domnul prim-procuror? NIMIC! Trebuie sa il credem pe cuvant ca solutia este legala si temeinica, chiar daca nu prea spune si de ce! Tot ce observ eu este ca nu isi asuma raspunderea pentru aceasta, dat find faptul ca, desi solutia data de procurorul de caz este „apreciata in grup” (n.a.: formularea „apreciem” este incompatibila cu persoana I-a singular, prezumand ca domnul prim-procuror stie gramatica limbii romane… evident, facand abstractie de absenta muuultor virgule din rezolutia sa”, este totusi semnata de domnul Dan Nicolae Chiujdea, care, oricat de autosuficient si-ar fi, ramane totusi o singura persoana!

Procuror si / sau infractor. Datorita cui nu vom scapa de monitorizarea pe justitie ?

Cand au aparut cartelele Cosmote cu 2.000 de minute au aparut imediat si sute de anunturi de vanzare a acestora pe internet, ca urmare a faptului ca numarul lor era mult mai mic, comparativ cu cererea.

Impotriva unuia dintre acesti « vanzatori » (nu are rost sa ii dau numele pentru ca fapta sa pare una minora, avand in vedere ce voi relata in continuare) s-a facut in acea perioada o plangere penala. Dupa 4 ani, Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 nu a reusit sa audieze partea vatamata, celelalte persoane care ii virasera acestuia bani in cont sau reprezentantii companiei Cosmote (care, imi place mie sa cred, nu ar consimti asa ceva nici macar tacit).

Urmarea? Doamna procuror Nita Oana Raluca a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a invinuitului. Pana acum, nimic spectaculos. Insa motivarea este, cu siguranta, demna de un scenariu al unui film cu si pentru persoane cu un IQ sub 50. Pentru ca nu vreau sa fiu egoista, o redau integral:

« Prin rezolutia din data de 8.09.2009 (n.a.: la 3 ani de la depunerea plangerii penale, insotita de probe), confirmata la aceeasi data, a fost inceputa urmarirea penala impotriva sus-numitului pentru savarsirea infractiunii prev de art. 215 al. 1, 2 si 3 c.pen., constand in aceea ca, in luna martie 2006 a postat un anunt pe internet prin care a indus-o in eroare pe partea vatamata cu privire la faptul ca detine 23 de cartele Cosmote pe care doreste sa le instraineze contra sumei de 900 de lei, suma platita de partea vatamata in contul invinuitului, fara a mai primi de la acesta bunurile achizitionate.

Cu ocazia audierii, invinuitul a aratat ca nu detinea la momentul postarii anuntului decat doua cartele telefonice, fapt adus la cunostinta partii vatamate, declaratia sa aparand ca nesincera, in conditiile in care partea vatamata a platit suma de 900 de lei in contul indicat de invinuit. De altfel, declaratia sa este contrazisa si de declaratia partii vatamate (n.a.: din momentul depunerii plangerii penale, la IGP) care a aratat ca invinuitul i-a comunicat faptul ca ii va livra cele 23 de cartele dupa ce va plati contravaloarea acestora.

Insa, fata de varsta invinuitului la data savarsirii faptei (n.a. : era major), atitudinea acestuia ulterior acestui moment (n.a.: nerecunoasterea vinovatiei, desi probe concludente il incriminau, asa cum chiar doamna procuror constata), achitand prejudiciul cauzat partii vatamate (n.a.: cei 900 de lei, dupa 4 (PATRU !!!!) ani, partea vatamata neavand posibilitatea sa se constituie ca parte civila si sa ceara eventuale daune sau actualizarea sumei in faza de urmarire penala), lipsa antecedentelor penale (n.a.: ca si cand asta ar mai constitui vreo garantie, in conditiile justitiei mioritice), perioada mare care s-a scurs de la sesizarea faptei (n.a : asta e cea mai tare si cu siguranta va trezi interesul comisarului european pe justitie si judecatorilor CEDO, pentru ca, la cum se misca justitia romana… practic si-ar pierde utilitatea daca asa ceva ar putea constitui, conform legii, un motiv de scoatere de sub urmarire penala), se apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b1 din c.p.p., existand posibilitatea indreptari invinuitului fara a i se aplica vreo pedeapsa. »

Cum vi se pare? Mie mi se pare ca « institutiile statului isi fac datoria si vegheaza la siguranta noastra ». Eu zic sa dormim linistiti si sa platim in continuare salariile procurorilor. Ca doar le merita cu prisosinta…

Inchei cu o intrebare: credeti ca nu se poate mai rau de atat?

“Statul de drept se bazeaza pe apararea drepturilor individuale”

Este o propozitie pe care, in timpul studentiei, am auzit-o foarte des.

Insa, pe cat de frumos este la facultatea de drept, pe atat de scarboasa este practica judiciara pe taramul mioritic.

Acum un an in presa era prezentat « succesul » meu in procesul impotriva ASE.

Intre timp, s-a judecat recursul.

ASE-ul a invocat drept principal motiv de recurs necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti, motivand ca ar fi o institutie de interes public.

Cine a citit comentariile articolelor aparute in presa acum un an stie ca, inca de pe atunci, ma asteptam la aceasta « schema », asadar, mi-am pregatit din timp intampinarea.

Printre altele, am aratat ca ASE-ul nu poate fi considerata o institutie publica, din moment ce lipsea un element fundamental – puterea publica, atata timp cat relatia dintre ASE si studenti este una contractuala.

Am mai aratat si ca ASE isi exercita abuziv drepturile procesuale, datorita faptului ca obisnuieste sa invoce exceptia necompetentei materiale doar in recurs, in cazul in care pierde pe fond.

In mod evident, daca s-ar fi tinut cont de intampinarea mea, probabil ca nu s-ar mai fi admis recursul ASE, insa, acest lucru nu s-a intamplat.

In consecinta, am introdus o noua actiune la Curtea de Apel, intemeiata pe art. 261 c.p.civ., din hotararea de recurs lipsind elementele prevazute la punctele 2, 3, 5 si 8. A durat cam o saptamana s-o puna pe rol, pentru ca nu stiau cum s-o califice. Intr-un final, a fost considerata contestatie in anulare.

Sincer vorbind, desi art. 261 cp.civ. este o norma imperativa, iar incalcarea sa atrage nulitatea absoluta a hotararii, nu ma astept la “minuni”.

Prin aceasta actiune am vrut doar sa arat in fata institutiilor comunitare ca nu este vorba despre o “eroare judiciara”.