Promovarea mediocritatii


Este Paula un talent (nedescoperit)?

Paula Rad

In acest caz, despre Petru, Vlad si / sau Robert ce am mai putea spune? Sau despre cei care, desi isi descopera talentul mai tarziu (dupa finalizarea studiilor), performeaza in domeniul lor de activitate?

Cred ca zeci de mii, poate chiar sute de mii de tineri romani cu adevarat talentati


au fost jigniti in mod public, iar altii (mult mai multi), care inca nu si-au inceput cariera, tocmai au dobandit o scuza convenabila in cazul unui esec.

Milioane de romani vorbesc in aceste zile despre cazul unei absolvente de conservator care lucreaza ca menajera. Este vorba despre Paula Rad, concurenta de la Romanii au talent. De dragul audientei a fost transformata in victima angajarilor pe pile.  

Sunt perfect constienta de faptul ca, in institutiile publice (asa cum este si Opera din Cluj-Napoca) angajarile se fac pe pile. Insa, sunt la fel de constienta si de faptul ca diplomele academice, indiferent de cantitatea si / sau calitatea lor, nu-ti garanteaza succesul profesional. Cel mai relevant exemplu mi se pare cel al unui absolvent de Harvard care a murit somer.

Fara a ma erija in aparatorul celor de la Opera din Cluj, trebuie sa remarc faptul ca, desi Paula s-a pregatit 6 ani pentru cariera dorita, a renuntat la primul obstacol. A participat la un singur proces de selectie organizat de aceasta institutie. Ulterior acestui esec, nu a mai incercat sa obtina un job nici la Opera din Cluj, nici la alta institutie similara din tara si / sau din strainatate. Or, in viata reala, sunt putini cei care obtin chiar primul job pentru care aplica (fie si numai pentru simplul motiv ca nu au exercitiul interviurilor), insa foarte multi persevereaza pana reusesc. Chiar si cei care nu se angajeaza in domeniul pentru care s-au pregatit (« doar » 80% dintre absolventii romani de studii superioare) reusesc sa performeze in domeniul in care lucreaza, daca isi doresc cu adevarat acest lucru. Unii chiar isi descopera adevarata vocatie, care nu are nici o legatura cu domeniul studiilor universitare.

Oare de ce Paula A ALES sa lucreze ca menajera si nu a aplicat la un job care necesita studii superioare, indiferent de domeniu? Iar daca un tanar aplica la mai multe companii care ofera joburi similare (din domeniul sau de interes) si persevereaza pana reuseste sau alege sa-si inceapa cariera in alt domeniu si ulterior performeaza, trebuie considerat un non-talent doar pentru ca « si-a permis » sa incerce de cate ori a fost nevoie? Daca ar fi asa, pentru mine este preferabil sa fiu un « non-talent » decat sa imi plang de mila si... sa raman cu asta! Dar... noroc ca avem si tineri cu o mentalitate diametral opusa. Spre exemplu, Vlad. Ce-ar fi trebuit sa faca atunci cand talentul sau exceptional a fost recompensat cu fabuloasa suma de 51,6 lei? In loc sa se plafoneze, el lupta sa ajunga intr-o tara care ii va aprecia abilitatile.

Cel mai probabil, in pofida promovarii intense de care s-a bucurat, dupa stingerea reflectoarelor « talentul » Paulei va continua sa fie ignorat. Iar cineva care lupta pentru visul sau va ocupa intotdeauna jobul pe care ea si-l doreste.

Eu cred ca, in fata unor asemenea intoxicari mediatice, este alegerea fiecaruia dintre noi daca isi plange de mila sau lupta pentru visul sau. Cea de-a doua varianta este intotdeauna mai dificila, insa vine si cu beneficii pe masura – de la stima de sine pana la satisfactia indeplinirii propriilor obiective.

Ti-a placut acest articol?     

Vrei sa-l trimiti prietenilor tai?

Alti cititori au apreciat si:


Noi subiecte de discutie despre dezvoltarea ABILitatilor pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?