Valoarea si insemnele ei


Oare de ce se spune ca valoarea pe piata muncii este data de cea mai mare realizare?

Si, mai ales, de ce diplomele – indiferent de cantitatea si calitatea lor si, de asemenea, indiferent de media cu care sunt obtinute – nu ajuta detinatorul sa-si construiasca


un brand profesional, daca nu sunt dublate si de realizari cat se poate de palpabile in profesia pe care si-a ales-o? Cel mai relevant exemplu mi se pare cel al unui absolvent de Harvard care a murit somer.

Am citit astazi un editorial al lui Ioan Buduca despre « elita celor cu note mici si mijlocii ». Teoretic, m-ar fi magulit foarte mult in mandria mea de « tocilar » care a terminat ASE-ul cu a doua medie din cadrul specializarii (in timp ce eram studenta si la Drept, ambele facultati la cursuri de zi). Insa, intre timp am experimentat pe propria piele veridicitatea constatarii Carnegie Institute of Technology, conform careia 85% din succesul financiar se datoreaza personalitatii si abilitatii tale de a comunica, negocia si conduce alti oameni si doar 15% abilitatilor tehnice. De altfel, in America este demult acceptat faptul ca, in majoritatea cazurilor, cei cu medii de 9 si 10 lucreaza pentru cei cu medii de 5 si 6.

Ar fi simplu sa vorbesc despre mediile absolventilor ASE, in conditiile in care, Pavel Nastase, fostul rector si actualul ministru al educatiei recunostea public intr-un document oficial ca « nu satisfac cerintele curriculare ».

Insa voi vorbi despre o facultate de unde recruteaza... Harvard-ul in mod obisnuit. Sa fie coincidenta? Voi vorbi despre Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. Din ce am trait in timpul studentiei si, mai ales, din ce am constatat in cei 10 ani care s-au scurs de la terminarea facultatii, ca urmare a interactiunii cu alti absolventi. O prima constatare este ca evaluarea nu se bazeaza pe criterii obiective, orientate catre performanta viitoare pe piata muncii, ci mai degraba pe capacitatea de memorare pe termen scurt. In plus, orice student sau absolvent care a lucrat in timpul facultatii si / sau care era student la doua facultati in paralel a aflat ca notele nu reflecta neaparat cunostintele la o anumita materie, ci mai degraba faptul ca ai fost sau nu prezent sau ai lipsit (din primul rand) de la cursuri.

Si ca sa revin la articolul lui Ioan Buduca, oare « in lumea absolventilor de drept, cei cu note mari se fac, de regula, avocati, cei cu note mijlocii se fac de regula judecatori, iar cei cu 5 si 6 se fac, de regula procurori » ? In conditiile in care notele sunt bazate pe memorie, eu as spune ca cei cu medii mari se fac magistrati. Cred asta si pentru ca toate grilele pentru examenul de admitere in magistratura sunt publicate, iar in privinta rationamentului logic, candidatii trebuie sa rezolve doar 30 de intrebari din 120. Asta spune cam tot, din punctul meu de vedere. In plus, nu stiu ce performanta ar avea, in opinia celor care considera media de absolvire principala dovada a inteligentei (de toate felurile necesare in viata), un avocat care spune ca « iarba este verde, broasca este verde, DECI iarba este broasca », atunci cand solicita drept la replica, dupa ce, anterior a impresionat pana la lacrimi audienta cu memoria sa suficient de buna pentru a-si invata pe de rost pledoaria initiala. Insa ii asigur ca motivari de genul celei enuntate se regasesc frecvent in hotarari judecatoresti si rechizitorii.

Intotdeauna exista si exceptii care confirma regula. In plus, exista oameni care pot fi incadrati atat in categoria celor cu inteligenta nativa, cat si in categoria tocilarilor (americanii le spun mai frumos… street smarts si book smarts) – imi place sa cred ca si eu sunt un astfel de om. Apropo de americani, am gasit un articol foarte interesant pe aceasta tema.

Insa este cat se poate de evident, din punctul meu de vedere, ca evaluarea performantei profesionale a unui om (exclusiv) pe baza mediei de absolvire a facultatii este eminamente superficiala, cu atat mai mult dupa depasirea primului nivel de cariera.

Iti lansez o provocare. Poti da un exemplu de antreprenor de success si / sau de manager de top cu o cariera remarcabila, care si-au finalizat studiile universitare cu o medie perste 9,50? Recunosc ca eu nu am gasit. Insa stiu foarte multe exemple de succes, la nivel national si international (in tari unde meritocratia este mult mai valorizata), care au avut medii de 5 si 6 sau nici macar nu au studii universitare.

Cred insa ca cel mai important este sa fim onesti cu noi insine. Sa constientizam cum suntem si, in functie de asta, sa ne cautam locul care sa ne permita sa performam. Nu ne foloseste la nimic sa-i blamam pe cei care au medii mai mici doar pentru ca unii dintre ei au reusit sa fie mai performanti din punct de vedere social si financiar. In egala masura, nu ne foloseste la nimic sa blamam “tocilarii” doar pentru ca ei, prin efort sustinut, au avut acces la un nivel superior de educatie formala. Un astfel de comportament reprezinta doar o risipa de energie. Energie pe care o putem utiliza mult mai eficient pentru propria dezvoltare profesionala.

 

Ti-a placut acest articol?    

Vrei sa-l trimiti prietenilor tai?

Alti cititori au apreciat si:


Noi subiecte de discutie despre dezvoltarea ABILitatilor pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?