Dincolo de statistici


Sarbatorile pascale mi-au aratat o fata a Romaniei pe care o cunosteam doar din statistici.

Mi-am petrecut aceste sarbatori in « municipiul » Urziceni, un oras cu un nivel al saraciei in crestere, de unde sunt alungati chiar si putinii angajatori care au mai ramas.


Conform obiceiului, in noaptea de inviere, enoriasii aduc la biserica platouri cu mancare, din care se pot servi fara restrictii toti cei care doresc. A fost primul an cand am participat la acest obicei (pentru a-i da de pomana tatalui meu) si, la incarcatura emotionala inerenta, s-a adaugat si un gust amar generat de faptul ca, principalii beneficiari au fost copiii. Copii care spuneau cu o sinceritate debordanta ca nu au mai mancat de mult ceva atat de bun. Poate... de la slujba de anul trecut? Insa, chiar si in aceste conditii, au oferit tuturor celor prezenti o inestimabila lectie de viata. Fara sa stie ce si cat vor fi lasati sa mai ia, inca de la inceput au avut grija sa pastreze si pentru cei de acasa.

Rememorand aceasta experienta, inevitabil mi-a venit in minte studiul World Vision Romania, conform caruia, in mediul rural, 1 copil din 10 merge la culcare flamand, in conditiile in care, 74% dintre copiii cu varste intre 12 si 18 ani muncesc in gospodarie pentru a-si asigura hrana.

Situatia este chiar mai grava de atat. Conform Eurostat, la finalul anului trecut, 47% dintre copiii si tinerii romani cu varsta sub 18 ani se aflau in pragul saraciei si excluziunii sociale. Si, ca o consecinta fireasca a faptului ca nu mai au timp pentru scoala, 30% dintre copii au dificultati de intelegere a unui text simplu. Astfel se explica si rezultatele la testele PISA de anul trecut, unde Romania se afla pe penultimul loc in Europa (depasind doar Republica Moldova).

Fara sa vreau mi-am amintit si de situatia familiei Pandele, care, desi acorda importanta maxima educatiei copiilor, au fost nevoiiti sa-i trimita pe doi dintre ei la munca si, in consecinta, acestia sunt nevoiti sa repete clasa a VIII-a (unul dintre ei pentru a 3-a oara).      
In acelasi timp, vedem la tv stiri despre cresterea pietei online a jucariilor si despre faptul ca, de Paste, romanii au cheltuit in medie 200 de lei pe astfel de cadouri.

Evident ca, nu orice roman a facut astfel de cumparaturi. Copiii pe care i-am intalnit isi doreau de la iepuras cel mult cateva dulciuri. Insa, pentru noi cei « civilizati », ei reprezinta doar o statistica...

Oare putem vorbi despre o « Romanie cu 2 viteze » ? Si, daca da, de ce ne deranjeaza atat de tare conceptul « Europa cu 2 viteze », in conditiile in care, fata de momentul aderarii, decalajele se adancesc de la an la an?


Noi subiecte de discutie despre evenimente care ne sustin sau ne impiedica dezvoltarea ca natiune pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?