Criminalii economici


Au reanceput decesele cauzate de suprasolicitarea profesionala.

Este o tacere mormantala pe aceasta tema. Dar sunt convinsa ca esti perfect constient(a) de ce se intampla. Oboseala nu minte.

Harald Petcov, un tanar de 35 de ani din Timisoara, a decedat la inceputul saptamanii trecute. Cu cateva zile inainte demisionase


de la compania Hella, unde lucrase in departamentul de achizitii, urmand ca saptamana aceasta sa inceapa lucrul la compania Bosch. Insa nu a mai apucat. Marti, in timp ce se afla impreuna cu tatal sau, a suferit un atac vascular cerebral.

O prietena apropiata a declarat pentru Adevarul ca “muncea foarte mult, era vesnic obosit, isi lua si acasa de lucru”. Ea a mai afirmat si ca “tot timpul avea de lucru, si in weekend-uri scria email-uri; a fost in vizita la o ruda si a adormit pe scaun, era epuizat”.

In 2008 am aflat o veste similara despre Raluca Stroescu (31 de ani), angajata companiei Ernst & Young.

Exista un lucru in comun intre 2008 si 2017. Si atunci, ca si acum, Romania avea un deficit acut de talente. Atunci era de 73%, acum este de 72%.                                                                                           

Ne place sau nu, filialele din Romania primesc obiective de afaceri de la companiile mama. De asemenea, ne place sau nu, managerii acestor companii vor sa indeplineasca si chiar sa depaseasca aceste obiective, pentru binele carierei lor. Iar atunci cand Romania este pe locul III mondial la deficitul de talente, asa cum se intampla in prezent, se incearca indeplinirea acestor obiective cu angajatii existenti. Iar rezultatele se vad.

Zilele acestea circula o replica (eu nu o pot numi gluma) foarte amara. Ca raspuns la intrebarea “unde mergi in vacanta de Rusalii?”, multi corporatisti spuneau “pana jos la o tigara”. Ti-e cunoscuta?                                                                                            Evident ca ar fi de asteptat interventia autoritatilor. Dar asta ar insemna sa-si asume vina pentru deficitul de talente care a ajuns sa fie principala frana in calea dezvoltarii economice a tarii. Sa-si asume ca 42% dintre tineri romani sunt analfabeti functional, iar 10% sunt analfabeti. Sa-si asume ca rezultatele elevilor la testele PISA sunt in cadere libera, ceea ce inseamna ca in urmatorii ani procentul de analfabetism functional va creste. Sa-si asume ca sistemul universitar nu pregateste forta de munca inalt calificata, ci tineri care lucreaza in alte domenii (80% dintre absolventi), avand joburi care, de multe ori, nici macar nu necesita studii superioare. Din pacate, n-am motive sa cred ca acest lucru se va intampla.         

Insa, ceea ce m-a uimit cu adevarat este o statistica Eurostat din aprilie 2017 cu privire la numarul mediu de ore lucrate saptamanal. Aparent, un roman munceste in medie 39,8 ore, timp in care este inclus si transportul pana la job si retur, precum si pauza de masa. O gluma buna, nu-i asa? In concluzie, autoritatile (nationale si / sau comunitare) nici macar nu recunosc suprasolicitarea profesionala. Si cum ar putea sa combata ceva ce “nu exista"?                          Orice stat imparte populatia in "contribuabili" si "inactivi". Diferenta

dintre un stat functional si Romania este ca, acolo contribuabilii sunt apreciati pentru "life time value", in timp ce, la noi, exista doar "acum" - acum avem nevoie de bani de furat.  Asadar, este pe principiul "scapa cine poate". Din cate se pare, daca vrei sa traiesti si, in acelasi timp, sa ai o cariera de succes, singura sansa este sa emigrezi intr-un stat care are o viziune pe termen ceva mai lung. Acolo poti lucra in conditii mult mai decente chiar si pentru aceeasi companie. 

Ti-a placut acest articol?

Vrei sa-l trimiti prietenilor tai?

Alti cititori au apreciat si:


Noi subiecte de discutie despre evenimente care ne sustin sau ne impiedica dezvoltarea ca natiune pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?