Jumatate sau... emigrare


O declaratie care initial m-a uimit.

Randamentul muncii

Salariul mediu net ar trebui să fie de 1.500 de euro lunar, in conditiile in care PIB-ul per capita la nivelul Bucu­res­tiu­lui este de 136% fata de media euro­pea­na, iar producti­vi­tatea angajatilor ro­mani este


ase­manatoare sau chiar mai mare decat a celor din Varsovia, ca­pi­tala Poloniei”.

Dupa socul initial, m-a pus pe ganduri. Cu atat mai mult, cu cat ii apartine lui Andrei Caramitru, partener in cadrul Boston Consulting Group, una dintre cele mai importante companii de consultanta de management strategic din lume. Apoi am inceput sa caut raspunsul la intrebarea “de ce nu se intampla asa?”. Mai ales in conditiile in care, Romania este campioana europeana la deficitul de talente, fapt care ar trebui sa puna presiune pe nivelul salariilor.

Privind aceasta harta (parte a unui articol scris de Lucian Davidescu), am inteles. Romania are un randament al muncii de 232%. La asta se refera Andrei Caramitru. Asadar, salariul mediu ar trebui sa fie dublu la nivelul intregii tari, nu doar in Bucuresti.

Dar am mai inteles ceva. Mentinerea acestui nivel al salariilor face parte din “strategia europeana privind emigratia”. Companiile isi doresc stabilitatea din vest. Mediu de afaceri predictibil, coruptie suportabila, etc. Insa nu sunt foarte incantate sa plateasca salariile de acolo. Si, decat sa se complice sa vina in “tari de mana a 3-a”, atrag talentele in “tarile civilizate”. Si, evident, le platesc mai putin decat pe localnici.

Astfel se explica de ce Romania este pe locul 2 in lume (dupa Siria) in ceea ce priveste numarul de emigranti. Au plecat si vor mai pleca cei cu nivel de calificare inalta. Au plecat si vor mai pleca cei cu nivel mediu de calificare, insa cu un grad ridicat de adaptabilitate. Si este normal sa se intample asa, pentru ca fiecare isi doreste ceea ce este mai bun pentru propria persoana.                                                       Imi vine in minte cazul unei cunostinte din Urziceni. Desi muncea, in Romania isi ducea traiul de pe o zi pe alta, fiind unul dintre cei 42% dintre romanii aflati sub pragul de saracie si excluziune sociala. La doar un an dupa ce a plecat in Franta, se putea mandri cu un nivel de trai decent – o casa decenta (tot cu chirie ca si in Romania, insa are conditii incomparabil mai bune), masina (este pe credit, dar in Romania nici nu visa la asa ceva) si, ceea ce este cel mai important, posibilitatea de a le asigura celor 2 copii accesul la lucruri pe care in Romania le priveau doar la televizor (ma refer aici in special la

activitati extracurriculare). Evident ca ei ii va fi foarte usor sa-si convinga prietenii din tara sa-i urmeze exemplul. Si astfel exodul va continua pana la ultimul roman capabil sa faca fata exigentelor din vest.

Acest fenomen se intampla cu complicitatea guvernantilor nostri. Si, cel mai probabil va continua pana in momentul in care nu vor mai putea fi asigurate ajutoarele sociale pentru votantii “fideli”. Intrebarea este: putem inversa acest trend sau stingem lumina?


Noi subiecte de discutie despre evenimente care ne sustin sau ne impiedica dezvoltarea personala si / sau profesionala pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?