Astazi...


...te rog sa ma ierti!

In timp ce tu te gandesti la probleme de ansamblu si cum afecteaza ele bunastarea tarii, precum noul guvern PSD si


programul sau de guvernare, eu vreau sa iti distrag atentia vorbindu-ti despre moartea a mii de oameni – zeci de mii de romani. In timp ce tu te gandesti la problemele tale, eu vreau sa iti distrag atentia vorbindu-ti despre moartea unui OM. Dar vezi tu, la o rata a imbolnavirii de cancer de 80.000 de noi cazuri anual si la o rata a deceselor de peste 45.000 de persoane anual, povestea sa poate deveni oricand povestea mea. Sau a ta. A oricaruia dintre noi! Doar pentru ca am ramas indiferenti la ce se intampla « in curtea vecinului ».

Anul trecut tatal meu a fost omorat. Atunci am tacut. Pentru ca foarte multa vreme nici macar nu am vrut sa accept realitatea, cu atat mai putin sa ma gandesc la « ansamblu ». De atunci a trecut un an si jumatate. Nimic nu s-a schimbat. Zeci de mii de pacienti au fost diagnosticati cu cancer si (alte) zeci de mii ne-au parasit. Printre ei si un OM pe care am facut tot ce-a tinut de mine sa-l salvez.

Mi-am dat seama ca povestea sa este trasa la indigo cu cea a tatalui meu... in punctele esentiale. Si am mai inteles ca, daca voi tacea si acum, numarul celor decedati va creste de la an la an.

In cazul tatalui meu, care fusese diagnosticat cu cancer de prostata, a durat 5 luni pentru ca « medicul » Aldea Ciprian sa-i recomande medicamentul Zytiga. Pe vremea aceea, nu era inclus in lista de medicamente compensate si gratuite. Ulterior a durat o luna sa-i recomande Xtandi. Ai ghicit, nici acesta nu era inclus in lista. Iar acea luna chiar a contat! In cazul pacientului care a decedat azi, lucrurile au fost si mai complicate, desi el avea si « pile » - rude, inclusiv medici oncologi. I-au administrat Docetaxel, desi nu este recomandat in cazul metastazelor osoase. Cum era previzibil, markerul tumoral a ajuns la valori astronomice. Doar atunci, acelasi « medic » i-a recomandat Zytiga si... pe mine la pachet sa i-l obtin. Intre timp, dupa decesul tatalui meu, credeam ca a invatat ceva. I-a recomandat Xtandi imediat ce markerul tumoral a inceput sa creasca. Dar asta doar pentru ca a fost in eroare, crezand ca fusese inclus in lista. Cand a aflat ca este (din nou) cu proces, a facut tot ce i-a stat in putinta sa convinga apartinatorii acestui pacient sa renunte la judecata. Si... in final a reusit. Intre timp i-a administrat in continuare Zytiga inca 6 luni, desi nu mai avea nici un beneficiu terapeutic, doar efecte adverse. Pretul? O viata. Insa lui ii vin multi alti « contributori » zilnic.

In instanta alta « distractie ». Asa cum spuneam anterior, am obtinut pentru tatal meu medicamentele Zytiga si XGeva (cel de-al doilea este pentru prevenirea accidentelor osoase). Cateva luni mai tarziu am introdus cereri similare pentru pacientul care a decedat azi. Desi a fost gestionat la fel (de fapt mult mai bine, pentru ca, intre timp, acumulasem experienta), « judecatorul » Gaina Cristian i-a acordat acestuia doar medicamentul Zytiga, fara a analiza argumentele invocate pentru XGeva. In dosarele de fond (primele erau ordonante presedintiale), soc si groaza. Pentru dosare IDENTICE (pana si sedintele de judecata erau in aceleasi zile), am obtinut hotarari DIAMETRAL OPUSE. « Evident » ca si « judecatorul » Perjaru Monica isi vede nestingherita de treaba pentru ca, si in cazul ei, ca si in cel al lui Gaina Cristian, Inspectia Judiciara a zis ca e perfect « normal ». In cazul medicamentului Xtandi lucrurile au fost si mai « interesante ». Dosarul de ordonanta presedentiala al tatalui meu i-a fost repartizat « judecatorului » Pogoran Oana Daniela, careia i-a luat 4 zile sa stabileasca termenul de judecata la... 25 de zile de la depunerea cererii, desi se putea pronunta in aceeasi zi fara citarea partilor, in conditiile in care, la dosar erau acte medicale ce atestau gravitatea starii sale. Tatal meu nu a mai apucat acel termen. Si in cazul ei, Inspectia Judiciara a zis ca... e « normal ». In cazul pacientului decedat astazi, dosarul de ordonanta presedintiala i-a fost repartizat lui Bicu Vasile. Era « normal » sa fie stabilit termenul la 22 de zile de la depunerea cererii, iar judecata sa aiba loc la 45 de zile de la acel moment. De asemenea, a fost perfect « normal » sa fie amanata pronuntarea timp de o saptamana, iar apoi hotararea sa fie motivata in peste 30 de zile – desi, repet, era o ordonanta presedintiala. Si, mai ales, a fost perfect « normal » sa respinga cererea cu o motivare de nici jumatate de pagina, in care nu a analizat nici macar unul dintre argumentele noastre! Google stie de ce, chiar daca ceea ce stie reprezinta doar 1% dintre scheletii pe care Bicu Vasile ii are in dulap.

M-as bucura sa se sesizeze Inspectia Judiciara pentru ca le-am lezat « onoarea si demnitatea » sus-numitilor. Pentru ca, astfel, ar trebui sa verifice veridicitatea afirmatiilor mele si, implicit, modalitatea in care si-au facut « treaba » colegii lor in cazul judecatorilor Gaina Cristian, Perjaru Monica si Pogoran Oana Daniela. Si, evident, sa se autosesizeze in cazul lui Bicu Vasile (in acest caz, inca n-am facut plangerea eu).

In concluzie, pentru ca « medicului » Aldea Ciprian i-a trebuit o luna sa-i recomande medicamentul Xtandi, iar « judecatorului » Pogoran Oana Daniela i-au trebuit 3 saptamani pentru a judeca cererea, alti « medici » de la Spitalul Elias au avut suficient timp sa-l tranteasca pe tatal meu cand il duceau la analize si sa-i rupa 3 coaste, iar mai apoi sa-i dea Xanax si... mercur pana l-au omorat, evident, in incercarea de a se acoperi. Si, un an mai tarziu, acelasi « medic » Aldea Ciprian a amanat pana la deces prescrierea medicamentului Xtandi in cazul altui pacient, in timp ce, profitand de « competenta » lui Bicu Vasile, a convins apartinatorii sa renunte si la proces.          Ai rude sau prieteni diagnosticati cu cancer de prostata, iar ei nici macar nu au auzit de medicamentele Zytiga si Xtandi, desi intre timp au fost introduse in lista de gratuite si compensate? Asta deoarece, pentru fiecare dintre cele doua medicamente, s-au incheiat contracte cost-volum doar pentru 1.100 de pacienti, in conditiile in care, Romania are peste 1.000.000 de bolnavi de cancer, iar cel de prostata este pe locul 3 ca numar de cazuri. Deci, sunt doar pentru cine « trebuie ». Iar ca sa fie treaba treaba, 

responsabilitatea prescrierii lor a fost pasata medicilor. Consecinta? Este amanata inceperea tratamentului pana la deces, spunand ca « nu mai au ce sa-i faca ». Iar daca apartinatorii aleg si calea legala sunt convinsi sa renunte la ea. Cu certitudine, situatia este similara spre identica si in cazul altor tipuri de cancer. Din pacate, eu am vorbit doar dupa ce oameni dragi mie au devenit... statistica. Daca si tu faci la fel, cel mai probabil, maine vor pati acelasi lucru si rudele sau prietenii tai...        


Noi subiecte de discutie despre evenimente care ne sustin sau ne impiedica dezvoltarea personala si / sau profesionala pot ajunge la tine saptamanal. Vrei sa le primesti?