Furt in grup


Cum se numesc angajatorii atunci cand furtul devine contract colectiv de munca?

Astazi o sa-ti povestesc un episod de « furt cu staif », cancerul Romaniei de peste 27 de ani. Acum ceva timp am facut o reclamatie la ANPC. Impotriva firmei unui conational din


Strehaia (precizez ca sa nu crezi ca vorbim de vreo multinationala care beneficiaza de protectia neconditionata a sistemului).

Desi au competenta s-o solutioneze, dupa 10 zile s-au gandit ca ar fi mai bine s-o redirectioneze la Comisariatul Bucuresti. De acolo nici un raspuns. Am facut o plangere prealabila, poate – poate rezolv fara instanta si, in acelasi timp, am solicitat si o audienta la ANPC.

Complicat rau cu audientele la ei. In prima faza iti baga placa ca « programarile se fac doar prin telefon ». Daca suni, te paseaza pana iti inchid in nas. In final, dupa ce le-am spus ca inregistrez discutia, a sunat o tanti de la informatii si m-a programat.

In ziua cu pricina am ajuns la sediul ANPC cu 10 minute inainte de ora stabilita. Evident, mi s-a spus binecunoscuta replica « asteptati ». La 5 minute dupa mine ajunge si conationalul din Strehaia. Spune ca are « intalnire cu presedintele ». Este primit imediat. Treaba lui a durat vreo 15 minute, fiind depasita ora stabilita pentru audienta mea. Cand iese, se uita la mine plin de el si-i spune angajatei de la informatii « gata, am rezolvat ». La intrarea in institutie sunt camere de filmat, insa la acel moment conationalul nostru nu avea astfel de preocupari. Daca mai era nevoie sa spun, in timpul audientei, o tanti nu tocmai simpatica de la ANPC s-a straduit din rasputeri sa ma convinga de faptul ca respectiva firma mi-a facut o mare favoare, iar eu sunt nerecunoscatoare.       

Printre multe alte demersuri (deh, o sa dau de lucru DNA-ului) am solicitat si inregistrarea respectiva, fiind o informatie de interes public. Era naiv sa cred ca sunt sanse mai mari de 0,1% sa mi-o dea de bunavoie, Asadar, chestiunea este deja in instanta si sunt convinsa ca le vor placea interogatoriile.

Intre timp am ajuns ca la ANPC sa-mi zica « sarut mana » barbati pe care nu i-am vazut in viata mea. Cu femeile este si mai interesant, multe dintre ele se panicheaza de-a dreptul cand ma vad, desi eu nici macar nu le cunosc. Mai dragut este ca sefii imi spun pe un ton stins ca « incearca sa reziste » - inca n-am aflat daca vor fi in primele randuri in piata la urmatoarele proteste. Insa cel mai dragut este ca la discutii asista intotdeauna si cate un plangacios care ma intreaba cu voce candida « ce ma nemultumeste », poate-poate mi s-o face mila si ii las in pace, ca « ie si ei amarati ». Amarati cu ghilimele mari cat China, avand in vedere ca se chinuie de 30 de zile sa fotocopieze niste declaratii de avere. Eu zic ca le « ajusteaza », insa, din fericire n-are cine sa faca asta in mod credibil (oricine citeste raspunsurile lor imi va da dreptete, iar mare parte din ele sunt deja publice). Erau sa uit, Stiu ca declaratiile de avere din 2016 sunt pe site, dar eu le-am cerut de la numirea in functie pana in prezent – mie imi place cu dinamica, ce sa-i faci.

Dar... este doar o pura coincidenta faptul ca, din ce in ce mai multi formatori de opinie se chinuie sa acrediteze ideea ca « toata lumea fura ». Si, mai ales, este o mega-coincidenta faptul ca judecatorii CCR se dau de ceasul mortii sa satisfaca interesele celor care i-au pus in functie, sugerand ca este « necesara » introducerea pragului in cazul abuzului in serviciu, adica... legalizarea furtului in grup. Doar nu ne-om strofoca acum de 200.000 de lei. Avem treburi mai importante... de vreo 27 de ani, nu-i asa?