Magistratul filantrop


In liceu manca resturile colegilor, insa acum este unul dintre cei mai respectati oameni din Bucovina.

Marcel Nechita

S-a nascut in satul Duda din judetul Vaslui intr-o familie saraca. Tatal sau era tractorist, iar mama agricultor, astfel ca, dorinta tatalui de a-l trimite la


muncile campului a venit de la sine. Despre acel moment din viata sa, Marcel Nechita a declarat pentru monitorulsv.ro ca, citez “in momentul in care eu am terminat clasa a VIII-a si se punea problema viitorului meu, diriginta mea de atunci l-a chemat pe tata la scoala si l-a intrebat ce are in plan sa faca cu mine, iar tata i-a spus ca are in plan sa-mi cumpere caruta cu cal si sa muncesc pamantul”.

La insistentele profesoarei Valentina Filip, diriginta sa din scoala generala, planul s-a schimbat, iar Marcel a fost trimis sa studieze la Liceul Silvic din Campulung Moldovenesc. Insa minunea a durat putin, iar la finalul primului an tatal sau i-a spus ca nu ii mai poate plati cazarea si masa.

Atunci ajutorul s-a materializat in persoana profesorului Viorel Totescu, dirigintele sau. Acesta, impresionat de rezultatele lui Marcel, a reusit sa convinga directorul liceului sa ii asigure cazarea si masa in mod gratuit. Despre aceasta etapa din viata sa, Marcel Nechita povesteste ca, citez “de obicei mancam dupa ce luau masa ceilalti elevi, daca mai ramanea ceva...”. Iar fostul sau diriginte isi aminteste ca “Marcel avea doua camasi, una alba si una bleo, si doua pulovere... pe care intotdeauna le-am gasit curate, spalate, aranjate. Mereu il dadeam ca exemplu, era un elev silitor, respectuos.”

Camera de internat in care statea si invata toata ziua, clasa de curs plina de elevi, orele de dirigintie cu profesorul Totoescu, cantina goala in care se ducea la masa dupa ce plecau restul elevilor, magazia in care a dormit pe niste paturi pe perioada bacalaureatului, pentru ca internatul era inchis, toate au ramas vii in memoria actualului judecator, afirmand ca “va imaginati ca experientele astea s-au lipit de sufletul meu si vreau sa ajut alti copii sa nu mai ajunga in situatia in care eram eu”. Asa i-a contactat pe cei de la Salvati Copiii Suceava si le-a spus ca vrea sa doneze 2.000 de lei din salariul sau pentru a sustine anual patru copii saraci din mediul rural care vor sa-si finalizeze studiile liceale. Astfel a luat nastere Bursa Prieteniei, printre beneficiarii ei fiind si o eleva orfana din Succeava care a ramas in grija bunicii si care era la un pas sa abandoneze scoala.

In plus, Marcel Nechita a devenit si un voluntar foarte activ al organizatiei Salvati Copiii, mergand prin licee sa le explice elevilor riscurile delicventei juvenile si, mai ales, sa vorbeasca cu ei despre cum li se poate schimba viata intr-o clipa ca urmare a unei decizii prostesti luate pe moment, de cele mai multe ori in contextul unui anturaj dubios.

Si-a dorit sa extinda acest proiect cu ajutorul colegilor sai magistrati. Insa, asa cum spune chiar el,din pacate nu s-a alaturat nimeni pana in prezent sa sustina financiar alaturi de mine aceasta initiativa, o colega de la Judecatorie a facut si ea o donatie, iar cu acei bani vreau sa le organizez copiilor aflati deja in program o calatorie, o excursie”. De aceea, speranta sa ramane la cei pe care ii ajuta in prezent, “imi imaginez ca si acesti copii, la randul lor, atunci cand isi vor realiza visele, asa cum am reusit si eu, sa ajunga sa contribuie cu o suma oricat de mica la acest proiect pe care, dupa

cum vedeti, mi-l imaginez peste viata mea”.                         Pentru implicarea sa, Marcel Nechita a fost premiat in cadrul galei Top 10 Suceveni. Cred ca este mult prea putin fata de ce merita un OM ca el. Un OM care spune ca “uneori putem esua ca profesionisti, ca soti, ca prieteni si chiar ca parinti, insa nu avem voie sa esuam ca oameni”. Un OM care m-a invatat ca nu trebuie sa uitam niciodata de unde am plecat, chiar si cu riscul de a fi exceptia care confirma regula, asa cum este el in sistemul judiciar romanesc.

Ti-a placut acest articol?

Vrei sa-l trimiti prietenilor tai?

Alti cititori au apreciat si: