Situatie disperata!?!


200.000 este numarul care l-a determinat pe raportorul ONU sa afirme ca situatia este disperata in Romania.

Saptamana trecuta a inceput scoala. Ca de obicei, momentul a fost presarat cu discursuri pompoase. Si tot ca de obicei lipsesc manualele ("evident", cu exceptia celui de sport!). Insa


elevii devin din ce in ce mai putini. Si nu ma refer acum la natalitatea in scadere, ci la abandonul scolar timpuriu. Adica la acei copii care sunt nevoiti sa mearga pe jos kilometri intregi pana la scoala, indiferent de conditiile meteo. La ei, cei care sunt nevoiti sa mearga la scoala flamanzi si fara rechizitele necesare. Insa... despre ei nu vorbeste nimeni. Toata lumea incerca sa se prefaca ca ei nu exista si ca inceputul scolii inseamna doar tinutele extravagante si smartphone-urile etalate la unele licee bucurestene. Dar adevarul este ca sunt din ce in ce mai multi copii care se lupta cu saracia extrema. In prezent sunt peste 200.000. O fi mult, o fi putin... nu sunt eu in masura sa apreciez.

Si ca sa fiu riguros exacta, acesti copii sunt bagati « sub pres » de romani. Insa Philip Alston, raportor special ONU pentru saracie extrema si excluziune sociala spune despre Romania ca « situatia copiilor din mediul rural este disperata ». Iar EUROSTAT-ul ne spune ca suntem campionii Europei si la saracia in randul copiilor. Conducem detasat cu un procent de 51%, iar 29% dintre ei sufera de privatiuni materiale severe ce le pun in pericol chiar dezvoltarea fizica si psihica – de trei ori mai multi fata de media UE.

De ce ii doare pe straini de acesti copii, daca pentru guvernantii romani ei sunt neinteresanti sau, mai bine zis, viitoare masa de manevra politica? Din interes! Insa este acelasi interes pe care ar trebui sa-l avem si noi ca societate. Daca acesti copii nu merg la scoala, vor ingrosa randurile celor 10% care sunt deja analfabeti. Iar daca participa la cursuri flamanzi, fara rechizitele necesare si obositi de la muncile prestate in gospodarie si / sau din cauza drumului lung pe care sunt nevoiti sa-l parcurga zilnic pe jos, vor ingrosa randurile celor 42% care sunt analfabeti functional. Iar cei 52% reprezinta cea mai mare frana in calea dezvoltarii tarii. O spun in cor BNR si investitorii straini. Stiu ca pe investitori ii intereseaza doar cresterea business-urilor, insa aceasta este temelia dezvoltarii macroeconomice.                                                 
Si inca ceva. Am tot citit articole despre parinti care se chinuie sa-si tina copiii la scoala chiar daca sunt nevoiti sa cumpere rechizite pe datorie. Am scris si eu despre cazul familiei Pandele din Teleorman. Insa acestea sunt doar cazurile « fericite » in care parintii isi doresc

pentru copiii lor un viitor mai bun. Adica... exceptiile care confirma regula. Si unii chiar reusesc, dar, din pacate, reprezinta doar 2% din numarul copiilor din mediul rural. Asta o spune presedintele consiliului rectorilor, adica un om care stie provenienta studentilor romani. Restul de 98% raman pierduti pentru societate, fiind candidati siguri la asistenta sociala. 

Oare situatia este intr-adevar disperata sau... i se pare doar lui Philip Alston?

Ti-a placut acest articol?

Vrei sa-l trimiti prietenilor tai?

Alti cititori au apreciat si: